Prima noastră excursie cu Nu-i bai, hai la drum! a avut multe luni de muncă asiduă în spate, de la înfiinţarea firmei, lansarea paginii de Facebook, a site-ului, alegerea materialelor promoţionale, excursii de recunoaştere a unor noi trasee turistice mai puţin umblate şi cunoscute, închegarea echipei, lucrul în echipă zi şi noapte, nervi, plânsete (evident, Andreea), zâmbete, râs în hohote, reacţii răutăcioase din partea unora, până la fericirea împlinirii unui vis şi transformarea unei pasiuni într-o activitate reală, concretă, în domeniul turismului.

            Aşadar, după multe eforturi, iată că am ajuns, în sfârşit, la întâlnirea cu turiştii noştri în prima excursie, organizată în data de 11 mai 2019 la Fortul 13 Jilava, Mănăstirea Comana şi în Parcul natural Comana.

            Niciunul dintre noi (Andreea, Mircea, Alexandru) nu a dormit prea mult în noaptea de dinainte de prima excursie, comunicând şi recapitulând în permanenţă programul şi ceea ce ne dorim să le oferim turiştilor noştri, astfel încât totul să iasă perfect.

            Iată-ne de dimineaţă, la îmbarcare, împreună, emoţionaţi, mulţi dintre turiştii noştri, parcă şi ei nerăbdători, sosind cu mult timp înainte de ora fixată pentru îmbarcare.

            Bucuria sinceră a reîntâlnirii cu unii dintre turiştii pe care i-am mai „ghidat” şi în alte excursii a fost fără margini, în egală măsură cu cea a cunoaşterii turiştilor noi. După ce am stat de vorbă, ne-am cunoscut, a urmat îmbarcarea, nimeni lipsă la apel!

            Începem să povestim traseul şi programul din ziua respectivă, fiind convinşi că vremea va ţine cu noi, aşa cum s-a întâmplat de multe ori în excursiile la care am participat, chiar dacă de dimineaţă era un pic nehotărâtă.

            Ghidul nostru de la Fortul 13, şi el nerăbdător probabil, ne anunţă că deja a ajuns la Fort şi ne aşteaptă. Nu întârziem deloc la Fortul 13, după cel mult jumătate de oră de la plecare, ajungând la primul obiectiv.

            După formalităţile inerente (strângerea tuturor aparatelor electronice şi a cărţilor de identitate şi depunerea lor la intrarea în Fort) necesitate de intrarea     într-o închisoare de maximă siguranţă, începem vizita la Fortul 13.

            Aşa cum îi prevenisem pe turişti, vizita a fost una încărcată de emoţii puternice, din cauza contactului cu realitatea dură şi neşlefuită a unei închisori prin care au trecut mulţi dintre cei care au reprezentat elita intelectuală a României, înainte de 1990. Unele dintre turiste chiar nu au rezistat până la sfârşit şi s-au refugiat fie în afara Fortului, fie în camera de vizionare a documentarului. Vizita a durat 3 ore în total, o oră vizionând un documentar la fel de impresionant despre şi cu deţinuţii închişi aici.

            Titlul excursiei noastre, ”De la agonie la extaz într-o singură zi”, s-a potrivit perfect cu întâmplările și obiectivele vizitate. Astfel, după ce am terminat vizita la Fortul 13, plină de informații, dorită și ca o conștientizare a unor întâmplări tragice din trecut, care sperăm să nu se mai întâmple, ne-am deplasat către Mănăstirea Comana, cu o istorie la fel de zbuciumată ca a Fortului 13, ctitorie a lui Vlad Țepeș din 1461. Toți am simțit aici nevoia de a mai descărca din energiile negative acumulate la Fort,  prilej de a aprinde o lumânare și a spune o rugăciune pentru cei care au suferit în temnițele comuniste. Și pentru că soarele ne-a însoțit permanent pe parcursul întregii zile, chiar dacă prognoza dădea cam 50% șanse de ploaie, am coborât din curtea bisericii către Neajlov, unde sunt amenajate câteva mese cu bănci și un ponton, profitând împreună de vremea frumoasă,      relaxându-ne ca pisicile la soare, după frigul și umezeala acumulate în Fortul 13, servind câte ceva de mâncare,  făcând numeroase fotografii, postate imediat pe rețelele de socializare, așa cum îi stă bine oricărui turist. După binemeritata odihnă, ne-am îndreptat către ghidul nostru de la muzeul amenajat din curtea bisericii, nerăbdător să ne povestească multe întâmplări și legende ale locului. Cele mai multe întrebări ale turiștilor s-au legat, evident, de Vlad Țepeș, mormântul acestuia, locul unde a fost omorât etc. Din păcate, timpul alocat vizitării unor asemenea obiective nu va fi niciodată de ajuns, așa că ne despărțim de ghidul mănăstirii cu o undă de regret și cu promisiunea solemnă că vom reveni. Însă, nu am plecat înainte să ne cumpărăm câte o delicioasă plăcintă cu mere, făcută la mănăstire.

            Savurând plăcinta pe drum, am ales un traseu pe lângă Neajlov, presărat cu flori și mirosuri plăcute de toate felurile, de primăvară, am urmărit, admirat și fotografiat păsări de toate felurile, mai ales puii de rățuscă, stânjenei galbeni, nuferi înfloriți și alte plante. În felul acesta, am ajuns în Parcul de aventură Comana, pe care l-am străbătut către ieșire, pornind de acolo în drumeția de 6 km dus-întors către Fântâna cu Nucu, unde unele legende spun că ar fi fost omorât Vlad Țepeș, iar picăturile de sânge căzute pe pământ s-au transformat în ghimpi, zona fiind declarată chiar rezervație de ghimpi de către Administrația Parcului Natural Comana. Gândisem de acasă ca aici grupul să se despartă, în sensul că o parte să rămână în zona Casei Comana-Parcului de aventură, iar o parte să ne însoțească pe traseu. Însă, spre plăcuta mea surpriză, toată lumea a ales să se plimbe împreună cu noi. Este întotdeauna o dorință a mea ca grupul să nu se despartă, mai ales pe munte, și să rămânem împreună până la capăt, ceea ce s-a și întâmplat din prima excursie, chiar dacă nu ne cunoșteam cu toții. Timpul a trecut foarte repede, fără să ne dăm seama, cu povești și întâmplări pe care ni le-am relatat, cu noi prietenii care s-au legat, cu râsete și voie bună, cu Noah, de 6 ani, copilul întregului grup, alergând prin pădure și rezistând la cei 6 km, cu natura în toată splendoarea ei în prag de vară, cu umbra care ne-a însoțit pretutindeni, toate acestea încărcându-ne cu energia atât de necesară unei noi săptămâni de lucru.

            Ajunși la Casa Comana, lihniți de foame după efortul depus, ne-am răspândit la numeroasele mese amplasate peste tot, fiind serviți destul de repede, savurând mâncarea și recapitulând întâmplările de peste zi, făcând ultimele poze. Cu regret pentru faptul că s-a terminat prea repede excursia noastră, dar cu promisiunea unei reveniri în zona aceasta plină de obiective turistice și de activități ce pot fi derulate, ne urcăm în autocar și ne îndreptăm către București. Pe drum, organizăm tombola cu premii, Noah ajutând-ne să-i extragem pe câștigători.

            Într-o atmosferă de râsete și voie bună, semn că ne-a plăcut ceea ce am văzut, mulțumim tuturor celor implicați și ajungem la locul de debarcare. Ne luăm la revedere, cu promisiunea întâlnirii în următoarele excursii, o parte dintre participanți, făcându-și deja rezervarea pentru ”Ținutul Pietrei” din 18 mai sau pentru alte viitoare călătorii.

            Mulțumim tuturor turiștilor noștri, fiecare având o contribuție importantă la reușita excursiei, șoferului nostru Ionuț, lui Alexandru-responsabilul cu voia bună, și colegilor săi de serviciu care ne-au însoțit, lui Mircea-responsabilul cu fotografiile și Facebook, ghidului Florin de la Fortul 13 și ghidului de la Mănăstirea Comana.

            Cu speranța unor noi revederi și mulțumirea unei excursii reușite, a consemnat aceste rânduri, Andreea, Nu-i bai, hai la drum!