Este posibil ca imaginea să conţină: 14 persoane, persoane zâmbind, oameni în picioare, copil, copac, cer şi în aer liber
 
    Ajunși deja la cea de a cincea excursie organizată de NU-I BAI, HAI LA DRUM!, ne întâlnim cu o premieră, respectiv, primul circuit repetat, la cererea turiștilor noștri. Cu toate acestea, imediat după excursie, atunci când, așa cum facem de fiecare dată, postăm cele mai reprezentative fotografii și filmulețul, au apărut postări sau mesaje cu noi cereri pentru Balcic și Cap Caliacra, ceea ce ne-a determinat să programăm o nouă excursie în zonă, în data de 7 septembrie 2019. Balcicul este frumos în orice anotimp! O altă noutate a fost faptul că deja revin turiștii care au mai mers cu noi în excursiile anterioare, rezultat al unei organizări reușite credem noi, cărora le mulțumim din suflet, chiar turiști care au fost în aceeași excursie la Balcic și Cap Caliacra, în data de 8 iunie, semn al plăcerii de a călători cu noi.
    Ca de obicei, dis de dimineață, ne prezentăm la autocar, aproape toți turiștii noștri fiind prezenți, cu unele mici excepții inerente, întârzieri în cea mai mare parte. Facem prezența, ”bucuroși de oaspeți” și de zâmbetul afișat de turiștii noștri la întâlnire, dovadă a disponibilității și pasiunii pentru călătorie, ceea ce pe noi ne încântă deoarece împărtășim împreună aceeași pasiune, a practicării turismului, mai presus de orice în viața noastră. Studiile realizate la nivel internațional relevă faptul că cei care călătoresc sunt mai fericiți și trăiesc mai mult, comparativ cu ceilalți. Deci, Nu-i bai, hai la drum!
   Pornim la drum pe autostradă, timp în care ne prezentăm și stabilim programul zilei, ne relaxăm ascultând muzică, iar când ajungem la Dunăre și Podul Anghel Saligny, începem să depănăm poveștile locurilor prin care trecem, județul Constanța și litoralul fiind vedetele zilei pe teritoriul României, Regina Maria a României, Balcicul și Cap Caliacra, pe teritoriul Bulgariei. Deoarece Bulgaria reprezintă principalul concurent regional al țării noastre, facem și o analiză paralelă a celor două țări, pentru a înțelege mai bine fenomenul.
    Tot povestind, discutând și ascultând muzică, ajungem, fără să ne dăm seama, în graniță, unde, spre norocul nostru, trecem foarte repede, neavând niciun autocar în fața noastră. Deci, drum liber spre Balcic, unde ajungem destul de repede și ne începem vizita propriu-zisă de câteva ore. Grupul rămâne compact, așa cum am stabilit din autocar și rămânem surprinși și încântați la fiecare pas făcut în interiorul Grădinii Botanice, florile care ne urează bun venit fiind de o diversitate aparte. Nu mai știm cărei flori să-i facem poze mai repede, să nu cumva să ne scape vreuna, să nu pierdem vreun unghi mai deosebit din care să surprindem splendoarea care ne înconjoară. Soarele ne însoțește pretutindeni, poate un pic cam mult, dar îl suportăm cu stoicism deoarece lumina pe care ne-o oferă întregește cadrele luate de noi pe aparatul foto.
    Înaintăm spre sera cu cactuși, unii dintre ei înfloriți, având niște flori spectaculoase, ca design și colorit, de sărim de la unul la altul să le facem poze. Ne îndreptăm spre Aleea cu Chiparoși până la Casa Vinului, unde facem degustări de vinuri dintre cele mai interesante și ciudate, dar și de produse locale, aroma de trandafir fiind amprenta Bulgariei și valorificată într-o diversă gamă sortimentală. Coborâm spre Grădina Valul Albastru, prin Templul Apelor, în drumul nostru spre Capela Stella Maris, locul preferat de Regina Maria pentru rugăciune. Ajunși la capelă, suntem opriți de o doamnă, care ne explică în limba română că acolo se desfășoară un botez, într-un cadru privat și că trebuie să mai așteptăm, ceea ce nu mi s-a părut un lucru normal deoarece este un domeniu public, respectiv un obiectiv turistic, iar noi aveam un program de respectat. Am găsit altă soluție, ocolind capela prin dreapta ei și ajungând în spate, aproape de terminarea slujbei, reușind să o vizităm. Coborâm prin Grădina de trandafiri, unde un amalgam de mirosuri și culori ne înconjoară și ne poartă, parcă plutind, spre Puntea Suspinelor, cea care îndeplinește dorințele spuse aici. Un ultim popas este la Castel, unde intrăm cu sfială, parcă pentru a nu deranja ordinea și rânduiala lucrurilor din interior. Atât în interior cât și în exterior, ne însoțește Regina Maria, prin intermediul fotografiilor, ca un ghid invizibil, din altă lume și din alte vremuri.
    În drum spre ieșire, mergem pe alte alei înflorite, ne oprim la diverse tarabe cu produse locale, facem cumpărături și înfometați, ne așezăm la o terasă, îmbiați de ospătari care ne vorbesc în limba română și ne oferă meniuri în limba noastră, ceea ce arată priceperea lor într-ale turismului. După ce servim masa, ne îndreptăm spre locul de îmbarcare, ne urcăm în autocar și plecăm, cu regrete dar cu promisiunea unei reveniri, spre stânca de la Cap Caliacra, dovadă a rezistenței poporului bulgar în fața năvălirilor otomane. Povestim despre acest obiectiv turistic atractiv și relatăm legendele locului.   Timp de o oră ne plimbăm pe lângă tarabe cu obiecte cu specific local, vizităm Muzeul de Arheologie, marea în culori de smarald însoțindu-ne în permanență pe partea noastră dreaptă. Ajunși la capăt, la punctul de belvedere, facem o poză de grup, dar și multe poze personale și ne întoarcem obosiți și moleșiți de soare la autocar, dar fericiți.
   Dacă la dus am avut noroc în vamă, la întors nu s-a mai întâmplat la fel și am așteptat destul de mult să revenim în țară. După ce trecem vama, organizăm tombola cu premii, Matei fiind ajutorul nostru de nădejde, și-i mulțumim pentru acest lucru. Pe parcursul drumului spre casă, mai povestim despre diverse obiective turistice, mai ascultăm muzică, ne împărtășim impresiile despre ceea ce am vizitat azi, ne facem noi planuri de viitoare excursii, dar ne mai și odihnim.
    Ajungem în jur de orele 22.30 în București, obosiți dar fericiți și mulțumiți de modul în care ne-am petrecut împreună această zi minunată.
Mulțumim tuturor turiștilor noștri, fiecare având o contribuție importantă la reușita excursiei, șoferului nostru pentru efort, lui Alexandru și lui Mircea, pentru implicare și răbdare.
    Cu speranța unor noi revederi și mulțumirea unei excursii reușite, a consemnat aceste rânduri, Andreea, Nu-i bai, hai la drum!