VIAȚA ESTE O CĂLĂTORIE, NU O DESTINAȚIE.Ralph Waldo Emerson

Pasiunea pentru călătorie începe, în cazul meu, undeva, departe, în copilărie când mă plimbam, împreună cu părinții mei, o lună întreagă de concediul lor prin România, bineînțeles cu o Dacie care se mai defecta, se mai îneca, dar care ne ducea până la urmă la destinație. Și străbăteam țara în lung și-n lat și ne opream ba pe la diverse gazde, ba pe la diverse vile și hoteluri, ba înnoptam în cortul familiei, te  miri pe unde, ba aleageam noi rute, drumuri forestiere mai puțin umblate, încercând să descoperim noi destinații turistice. Și aceste zile de concediu nu erau singurele din an când călătoream prin România noastră, ci de câte ori puteau părinții mei, mergeam la mare, la munte, în excursii organizate, existând în vremurile acelea o rețea foarte bine reprezentată în teritoriu de agenții  de turism care ofereau în diverse destinații excursii în jurul stațiunilor respective. Așa că sâmburele pasiunii mele pentru călătorii a fost sădit deja, cu mulți ani în urmă de părinții mei, cărora le voi mulțumi toată viața pentru faptul că mi-au îndrumat primii pași spre turism și călătorie, spre România pitorească, adică spre ceva atât de valoros și înălțător pentru un om, creator de amintiri memorabile, așa cum este turismul.


Vremea a trecut, a apărut un nou membru al familiei, fratele meu, care, din păcate, nu a mai beneficiat de un număr la fel de mare de călătorii, așa cum am avut eu parte, din cauza, mai ales, a schimbărilor intervenite în România.

Pentru mine au trecut anii, pasiunea a mocnit în continuare, am ales, bineînțeles, o facultate, un masterat și un doctorat cu profil turistic, toate disciplinele predate făcând parte, nu întâmplător, din domeniul ”turism”.

În primul an de facultate am avut șansa să-mi canalizez pasiunea pentru turism pe o zonă specială și anume muntele, urmând, din plăcere, chiar mai mulți ani la rând, cu fiecare promoție ce venea, cursurile Școlii de ghizi montani BTT. Pentru mine, aceste cursuri au fost o școală a vieții în primul rând, o școală a iubirii față de munte, natură și oameni, o școală care m-a făcut mai înțeleaptă, care mi-a călăuzit pașii toată viața. La cursuri și aplicații mi-am făcut prieteni pe viață, în spiritul Măriei sale, Muntele. Și toate aceste lucruri se datorează instructorilor pe care i-am avut la Școala de ghizi BTT, cărora le voi mulțumi toată viața pentru omul care sunt astăzi. Și le mulțumesc pentru faptul că nu ne-au menajat deloc pentru că eram
fete, că ne-au îndrumat pașii pe munte dar și în viață, ca ne-au învățat să fim un spirit liber, să facem ce ne place în viață, să fim fericite din lucruri mărunte și, mai ales, pe munte, la un foc, un pahar de grog și un cântec de munte. Nu pot uita minunatele zile și nopți petrecute pe numeroasele trasee montane, mai ales pe cele mai frumoase trasee nemarcate din Crai, Retezat etc., pentru  taberele școlilor de ghizi, pentru serile cu cântece de munte, pentru drumețiile la cort, pentru zilele onomastice serbate pe munte, pentru Crăciunurile și Revelioanele de pe munte, cele mai frumoase pentru mine.


Au urmat circuite turistice în țară dar și în străinătate, ocazie cu care mi-am făcut alți prieteni, însoțită fiind de cele mai multe ori de fratele meu, care vrând-nevrând, a început să prindă și el gustul călătoriei. Într-una dintre aceste excursii m-am împrietenit cu Mircea, un pasionat de călătorii, dar și cu alte persoane, cu care, pentru o perioadă de timp am format grupul vesel din autocar, una dintre melodiile cântate la nesfârșit fiind ” Mânios badea-i de aseară, NU-I BAI”, de aici și numele firmei noastre. Adică nu contează că pornim dis de dimineață spre diverse minunății turistice, destinația nefiind atât de importantă, ci doar simplul fapt de a călători, de a evada din cotidian, de a ne face prieteni, de a ne bucura împreună, de a ne îmbogăți bagajul cu amintiri, de a fi liberi și fericiți. Și totul se va întâmpla pentru fiecare dintre noi, după o săptămână grea de muncă și după alergătura zilnică într-un oraș sufocat și sufocant.

Închei cu urarea NU-I BAI, HAI LA DRUM!